* mușcătura cancerigenă * înțeleg urletul lumii fără translator soarele îmi desface din alveolele simțirii clipa friabilă cum să pot mesteca fără să intru în colaps taifunuri și diafane atingeri trec precum sunetul prin toți oamenii și răstoarnă în mine pe lângă aștrii și grohotișuri tăieturile de diamant ale durerii înalță sau aruncă în hăuri pe cel ce nu-i primește cinstit mușcătura am împărțit egal tuturora pâine și pește fără să le judec culorile și totuși pâcla vrea să-mi cucerească imperiul prin acte false a obținut un ordin de retrocedare pentru că totul se poate ce se cuvine puțini își mai pun problema portăreii îmi bat cu bezne în ziduri chiar îmi spun că aduc daruri caii troieni sunt antrenați să-nfulece cu-o lăcomie perfectă ceruri toți se străduie să pună balena la fezandat într-un acvariu iona și-ar descâlci mai bine dilemele avem suficient timp pe banda rulantă a neuronilor frigem informații crocante sau în sânge din cuptorul zilnic ies borne fosforescente ochii își fac aleatoriu calendarul propriu vom vedea sau nu în bucla timpului taina revelatoare dinastii eșuate jalnic în visuri sulfuroase de mărire trimit s.o.s - uri posibil zadarnic să nu strigăm suficienți din afară nouă nu exclus să se-ntâmple cenușa poate-ngrășa viermii sau în stele poate alchimiza scrumirea stau cu măștile-n mână caut chipul care nu reflectă doar un nor ciobit de speranțe mă izbesc de mine fără mirare din demult primesc semnale că pretutindeni doar seismele pe care le generez pot elibera adevărul din focuri prin suprapunerea adâncurilor după repetate erupții o singură dilemă rămâne să cârpesc zidirea peste armătura crăpată sau să las moartea să defrișeze terenul pentru un nou imperiu pygmalion reformat periodic în tumorile vremii dalta și-a călit în vertebră prinsă în pâcle meditez la facere și desfacere și doar arar dau semn că încă mai respir
sâmbătă, 31 mai 2025