am trecut pragul unui muzeu într-o zi de treisprezece - pentru că nu trebuia să fiu superstiţios... prima cameră era luminoasă cu multe jucării păpuşi mutilate, mingi de toate culorile... aici puteai să faci orice, chiar să spargi o cană sau un geam, nimeni nu-ţi zicea nimic a doua era înţesată cu visuri unele bifate, altele nu, după biletul pe care îl trăgeai cea mai mare cameră era plină cu tot felul de lucruri inutile, de la castele de nisip la cea din urmă mască ultima era goală şi întunecoasă, acoperită cu linişte, o linişte atât de mare, încât îţi puteai auzi chiar gândurile... nimeni nu ştia ce este dincolo, unii ziceau că eternitatea alţii...
sâmbătă, 31 mai 2025