(Im)prudenţă

- Iar m-am plimbat prin vise ne-ncepute
Cu paşi mărunţi să nu strivesc vreo stea
Şi-am regăsit aleile pierdute
Dintr-o poveste ce mă căuta.

Iar m-am plimbat pe orizontul plastic
Ce defineşte spaţiul dintre noi,
Cu-acelaşi sentiment nebun, fantastic,
Sperând că timpul curge înapoi.

Iar nu găsesc acea echivalenţă
Care să-ţi spună cât şi cum te port
În suflet, interzisă imprudenţă,
Fără permis şi fără paşaport.

- În nopți albastre când coboară luna
În așternutul nostru plin de stele
Simt că se-aprinde-n mine numai una...
Tu ești cea mai frumoasă dintre ele

Și pentru tine-abandonez prudența,
Alerg visând pe drumuri interzise,
Iar uneori să-mi vindec dependența
Gust din licoarea buzelor aprinse

Din versul tău îmi construiesc palate,
E haina care mi se potrivește,
Mi-ai dăruit atâtea nestemate
Absența ta în ochi mi se citește.

Liliana Trif &amp; Ioan Grigoraș