*atac de cord* ceruri pe care nu le-am închinat se pun la adăpost obsesiv mass-media anunță cod roșu de furtuni genunchii mei sunt ospitalieri nu tot ce e senin ascunde la vedere comori atât de albe încât în spectru nu găsesc oglindă subtil se frânge tot ce n-ai ancorat cu prea puțin iubire nu se câștigă nici pojghiță din veșnicie cât încape în râsul pur din buza rozalie a unui prunc tăcută și însingurată mulțimea curge pe ziduri canalele de-varsă spaime de viață expiația ar fi o binecuvântare nu întotdeauna ți-o poți permite nimeni nu mi-a cerut bilanțul exact al lacrimilor care mi-au ars inutil carnea tăcerea a lepădat armurile straiele false a copt sori în artere nu se pot expune la radiații ura ucide chiar în mirosuri de învăluie cât mai puține gânduri lipesc mâinile de materie ultimul meu gând înainte de-a adormi moartea din mine va fi către rana ta prea mare să-ţi poţi înghesui între coaste iertarea tuturor zilelor ce-au tropotit orb prin tine atât efemer vindecător nu se-ncape sub pleoapă fără un efect devastator prizonier al situaţiilor nerezolvabile ai vrut să răstorni ghiocul sorţii în brazda dintre atrii o vreme ți-au ieșit piruetele ceasul a ticăit obrintit avântul a fost strivit de gravitație şi-ai ratat o punte fereastra de maci a revărsat sângeriul iubirii compulsive oglinda n-a fost șlefuită cu har malul franjurat al lumii agaţă vibraţie de aștrii sau de mâl până acum doar un abis a avut de traversat şi-o pulsiune înghiţită de fluturi în respiraţia duhului poluată saltul s-a frânt iar tu te-ai risipit într-o altă poveste
sâmbătă, 31 mai 2025