Împușcă-mă, să-mi treacă

- S-a subțiat și stratul de ozon,
O inimă de dorul tău se frânge,
Tânjește după un sărut cazon,
Dar tu nu vii și lacrimi curg, de sânge.

E liniște, doar gânduri în desant
Atacă somnul tropăind prozaic
Nu pot s-adorm, mă doare un versant,
Iar fără tine-s un tablou arhaic.

Și timpul parcă este depravat
Mă-nvăț-algebra s-o recit în greacă,
Dar dacă-s de iubire vinovat,
Împușcă-mă și tot nu o să-mi treacă.

- Aud prin vis tic-tacul unui ceas
Ce numără secundele impare
Şi te somez când numai la un pas
De cer suntem. El poate să separe

Dorinţa ta de trupul meu ascuns
În catifeaua neagră ca o karmă?
Te-aş împuşca dac-aş găsi răspuns
Cu buzele, dar n-am permis de armă.

Revendic dreptul să comit greşeli,
Dar te invit zâmbind, contraatacă,
De pierd sau de câştig ce îndoieli
M-or condamna? Iubirea n-o să-mi treacă!

Ioan Grigoraș &amp; Liliana Trif