ÎN ACEST ORAŞ NEBUN În acest oraş nebun Cu atâţia oameni trişti, Oare cum să fac să-ţi spun? Pentru mine mai exişti? Te zăresc în locuri multe Unde tu n-ai fost vreodată. Nu e nimeni să m-asculte? Ştiu c-ai fost adevărată. Cine, unde, când şi cum Te-a ascuns. Cum te-a găsit? Eu mă-ndrept gonit oricum Către minus infinit. Cu-n tramvai mă plimb prin urbe. Cu-n tramvai numit dorinţă. Străzile sunt toate curbe. Te iubesc cu umilinţă. Ştiu că alt tramvai goneşte Şi-ţi pândesc în el făptura. Mă simt prins ca într-un cleşte. Un braţ tu, un braţ dublura. Două braţe paralele Dintr-un infinit trupesc. În oraşul fără schele Te iubesc nepământesc. Tu la un etaj la care Am distrus şi lift şi scară. Eu, orbit de al tău soare Simt că nu e primăvară. Simt cum a venit deodată Toamna sufletului meu. Dacă vrei ia-mi viaţa toată. Fără tine îmi e greu! Nu mi-e greu. Mi-e imposibil Să-mi închipui că trăiesc. Pedepseşte-mă teribil! Lasă-mă să te iubesc! În acest oraş nebun!
sâmbătă, 31 mai 2025