În alte vremuri,fericirea

din ciclul: '' Versuri pentru Preafrumoasa Doamnă...''

În alte vremuri, fericirea  

În alte vremuri, fericirea se cobora prin brazii goi
Şi fulgerul iubirii albastre ne săruta cu buze moi.

Se aprindeau pe cer steluţe de dorul sfânt, îmbietor,
Şi lângă tine, fată dragă, eu mă simţeam nemuritor.

Dar frunzele îngândurate, ca zaţul simplu de cafea,
Visau duios in mustul toamnei, prin cofa din privirea ta...

Eu văd pe Dumnezeu că vine şi cred că este supărat
Că-n furie nestăpânită cu vorbe grele-am aruncat

Atunci, cand mi se duse visul ca umbrele peste câmpii
Si trupul mi se gârbovise prin frunza nopţilor târzii.

Îi spun Măritului în şoaptă: Când Fiul Tău fu răstignit,
Prin palma mea îndurererată trecu pironul ruginit !

Jelea Golgota muribundă când trupul Lui a fost împuns,
Iar fiinta mea însângerată, tampon pe crucea Lui s-a pus.

Te rog, acum, Mărite Doamne, pe unda sfântului izvor,
Întoarce-n mine fericirea, să mă-mpresoare îmbietor.

Să reînflorească armonia prin glas suav de clopoţei
Şi să-nverzească tot albastrul prin cerul din privirea ei.

Să ardă fericirea-n muguri, ca liliacu-n luna Mai,
Iar eu, cu lacrima jerfită, să fiu primit din nou în Rai.

Si Domnul…m-a iertat în toate când i-a soptit sfios, Isus,
Că palma Lui, bătută-n cuie, cu mir din ochiul meu s-a uns.

19.09.2015