Mi-e sete și beau din lumină Când apa își pierde lucirea, Din cer cade albă făină Pe care-o mănânc cu privirea. Când tu ești plecată departe Spre cer urc privirea senină, Nimic azi nu ne mai desparte Prin raze ce vin să ne țină. Din tot ce a fost și mai este, Când lumea devine haină Atent la culori din poveste Văd ura ce-mi pare străină. Când toate apar iar deșarte Dorințelor le caut vină, De zarea albastră am parte Și iarăși renasc din ruină. Iar soarele-mi va da de veste Prin nori cu poleială fină, Furtuna curmând sus pe creste: Lumină din lumină lină.
sâmbătă, 31 mai 2025