Primeşte-Ţi osânda şi chinul din oase, Coroana de spini ca şi cuiele-n palme, Ascultă zevzecii nălţându-Ţi sudalme Urmând pe Barabas şi astăzi, Cristoase, De legea-Ţi divină, din ere apuse, Iubind deopotrivă prieteni, duşmani, La fel ca şi Iuda, pe-o pungă de bani, Acum pe nimica ne vindem, Isuse, Priveşte la gloată, din umbre hidoase Scuipându-Ţi icoana, troiţa-n răscruce, Orbită, trufaşă, în turmă se duce Spre râpa pieirii mai iute, Cristoase, Uitarăm de toate ce-n carte sunt puse, Ruşine, dreptate, respect cuvios, Uitarăm ce-i bine, ce-i rău, ce-i frumos, De cine Ţi-e Tată sau Mamă, Isuse… Arată-Te iară, sunt vremi tumultoase, Coboară cu pace, iubire, lumină, Şi de n-om putea să-Ţi găsim nicio vină, Ai şanse, pe cruce, să n-ajungi Cristoase. Valeriu Cercel