Din brațele visului meu, fericită, privești înspre cerul pierdut în culori ajunse acolo din câmpuri cu flori plutind prin pădurea ce pare vrăjită. Un râu o străbate cu murmur de șoapte ce curg înspre cer unduindu-se lin în cântul ce face din nori un senin prin care se-așteaptă lumina de noapte. Te-așezi la fereastra căsuței din vis c-un zâmbet la gândul că-i doar o poveste în care să intri, iubind, ți-ai permis. Dar știi că îi ești ceea ce nu ți-a zis, iar cel ce te-aduce în visele-aceste, își cântă iubirea din suflet și-ți este.