În brațele tale

Niciodată n-am să uit
Durerea ce acum înfrunt-
Talaz năvalnic m-a lovit
În patimi și amoruri,
În lungi chinuri și doruri,
Talaz nestăvilit.

Mereu pustiu, însingurat,
Ca o insulă umbrită de un vânt întunecat,
Un avânt al întristării,
Un suspin în largul mării.

Acostează-mă la țărm,
purtător al nemuririi
Și fă-mi ancoră un suflet,
vestitor al fericirii-
Căci nu există zări umbrite
De dureri ce-s infinite;
Din legendele străvechi un soare
Mai mereu răsare-n mare;
El trezește încetișor
Briza inimilor ce nu mor.

Oh- dar oare tu să fi acea
Călăuză ce o simt ca stea? 
În brațele tale eu m-arunc, 
Ridic ancora,
Și trecutul îl înfrâng.