În căutarea cuvântului pierdut

- întoarce-l pe dos!
strigă lemnul
din foaie.
- apasă mai tare!
o retează scurt
vârful tocit
din cărbunele mut:
- apasă, apasă...
ştii că nu-l doare!

Numai degetul plecat 
din mână
se-ntreabă sfiit
dacă poate ţine pe umeri
întreaga povară
de gând fără aripă
ce cade rănit
în braţele pline
de sânge
ale cuvântului 
irosit
ca aurul pierdut
de comoară...