în corpul meu de gânduri

În corpul meu de gânduri

Aveam aripi de înger, în nopţile cu vise.
La jumătatea nopţii se ridicau spre-o stea,
dar dincolo de lună, o aripă s-a frânt
şi am simţit cum suflet, mi-e tras către pământ,
din corpul meu de gânduri,
doar roşul îmi fierbea
ca lava din adâncuri, ce în puhoi se-aprinse.

Am vrut s-ajung la stele, pe o planetă-albastră.
Acolo m-aştepta o lume dinnainte,
cu soarele albastru, lucind pe marea vastă
şi valul singuratic, ce-mi desena cuvinte.

Dar n-am ajuns acolo, din propria mea vină...
în corpul meu de gânduri,
nu mai aveam, lumină...