Motto : – Implantat-au chip-uri pretutindeni ? – Implantat-au. Spaţiul rimat l-au îngrădit cu sârme, au pus curent electric între versuri - cuvintele n-au drept să se cunune, ci triste se unesc în înţelsuri. Doar orele mai stau la sfat solemn, când candela-n altar lumina-şi poartă, doar tu, transfigurată în poem, deschizi o lume ca pe-o nouă poartă. Un paznic ne opreşte şi ne cere linia din palma vieţii scrisă, tu îi plăteşti cu nopţi de priveghere şi trecem pe sub sârma interzisă. Era o noapte sfântă de colinde, zăpada se cernea în fulgi pereche, de mână ne ţineam printre cuvinte noi, miri primiţi de datina stăveche.