În fereastra despre mare Stă copila cea de crai – Fundul mării, fundul mării Fură chipul ei bălai. Iar pescarul trece-n luntre Şi în ape vecinic cată – Fundul mării, fundul mării, Ah! demult un chip i-arată. „Spre castel vreodată ochii N-am întors şi totuşi plâng – Fundul mării, fundul mării Mă atrage în adânc.”
