În trupul meu a viscolit iubirea Perenele iluzii dintr-un vis, Un martor mut îmi este azi privirea C-am cunoscut infern și paradis. Cu degete de iarnă clandestină M-am sinucis prozodic într-un vers Și-am renăscut în celălalt, senină, Ca-ntr-un absurd, neînțeles demers. Neînțeles de voi, de cei pragmatici, Prea ancorați în traiul monoton, Finalului de zi-eroi dramatici Purtând pe chip un zâmbet de bufon. Eu am trăit în poezia scrisă, În fiecare vers am explorat Trăirea care este interzisă De un sistem valoric eronat. În fiecare vers e-o cugetare, Un psalm cu ritmuri fără echivoc Între pământ și cer nu sunt hotare E numai poezie peste tot. Adina V. 22.03.2017