“Oriunde mă atingi bate o inimă şi dacă atunci când mă îmbrăţişezi eu nu vorbesc este deoarece toate cuvintele din mine par să fi devenit pulsuri...” - Mai trece-un an şi-n loc să ningă, plouă... Când bradul se-ncovoaie sub tăceri Pe frunte simt broboanele de rouă Rămase din apuse primăveri. În şemineu mai ard ceva iluzii, Mai fumegă-n cenuşă un regret, Dar azi, de fericire, fac transfuzii Învăţ să cred în dragoste şi-ncet Păşesc peste hotarul alegoric... Vreau să te am alături zi de zi, Ţi-am spus-o când banal, când metaforic Cel mai adesea doar în poezii. - Mai trece-o iarnă, toate-s trecătoare, Captive-n gheață marile dureri Se vor topi sub razele de soare Şi-n suflet s-or aşterne primăveri. Din vise dulci vom construi altare, Regretele să piară în pustiu, De sub zăpezi vor înflori lăstare, În viață nu e loc de cenușiu. Prin fiecare vers va curge rouă, Ninsoarea se va pierde-n amintiri Iar peste noi, iubito, o să plouă Doar flori de nuferi, fără amăgiri. Liliana Trif & Ioan Grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025