În grabă

Ieri au înfrunzit copacii, am uitat să îi privesc.
Eram mult prea ocupată la trecut să mă gândesc.

Astăzi mi-a zâmbit zambila şi mi-a spus că-i primăvară.
Am surâs în colţul gurii şi mi-am zis: nu-i prima oară.

Am trecut apoi prin lanuri unde flori de maci erau.
N-am văzut că sunt acolo chiar dacă ele strigau.

Răsăritului de soare am uitat să-i dau bineţe.
Mi-am adus aminte seara, când eram la bătrâneţe.

M-am uitat apoi în urmă… câte frumuseţi au fost…
De ce am crezut eu oare că în viaţă nu au rost?