Suav e chipul lui, si-mi pare Un serafim ce-a coborat din slava, Ca duhul unui crin cu aripa firava Si ochii, o primavara frageda, in floare. Iar dulcea lui lumina, e potirul Ce varsa raza genei in ochii mei de jad. Pe gura-i de rubin, unde cuvintele ii ard Sarutul meu isi cauta-nsetat exilul. Si el, ingenunche la pragul fruntii mele Brodata-n vise ca stelele pe cer. Iar briza unui vers se-nalta mesager Si timpul e inchis in gingase poeme.