*domiciliu în fagure* în unghi de ochi se instalase-un înger fără delegare de la forurile superioare nici măcar nu catadicsise să anunţe urmărea atent decupajele mele în materie (consistenţa-i diversificată nu reprezenta o problemă) monitoriza câte suflete lipesc de braţe ca să mă ştiu citi din somn hipnotic când mă trezesc privitul dincolo de ramă poate să-ţi lichefieze amprentele (sau dimpotrivă) număr câte cuvinte vindecătoare pot să cos de rana fiecărei zile cu toate suplimentările nu ajung niciodată mereu va supura sub coajă un adevăr împachetat bine în solz de ignoranţă scot din rapoartele existenţei câte minuni în declin să asortez pantofului vieţii cu tine gâlcevindu-mă verde crud în verde crud ne-a agăţat în gaică luna respirul de humă şi de piatră ne-a învăţat broderii de voluptate filigranată mai vrem nu satur niciodată mulţimea ce mă locuieşte clandestin ce mai contează cu tine câte pătrare de lună ni se-mpletesc printre oase drumul robilor în aripă de flăcări cu toată dragostea ne înfierează nu dau cu piatra nici urlet de revoltă nu brăzdează zarea ştiu simt accept în epidermă în ochii de argus căderile extrag esenţe ne poartă adâncul în mai adânc forfoteşte de ceruri virgine cu tine ieşindu-mi din piele aburul se transformă în păsări cu zborul în pântec şi aripa în gheare scormonesc sfredelesc antimateria portalul magic spre eu cu majuscula vieţii-nrobită dumnezeindu-mă cu tine tăierea luminii de jur împrejur eu unicul verde crud surâd prin strungăreaţa neantului când te respir până la ultima particulă