norii apasă verdele din iarbă cum rotunjimea copacilor umbra nu ştiu câtă tristeţe poate fi în firea lucrurilor însă ştiu că am nevoie de linişte puţină durere maturitate şi crez ce simplă pare existenţa mi-ar plăcea să mă prefac într-o respiraţie şi din când în când să mă reîntorc în mine ca o ispită fără promisiuni şi jurăminţi unde iubirea e doar o iluzie şi nimic mai mult la urma urmei orice suferinţă e un început de viaţă