În lipsa ta, ce am a spune, Când ș-al vieții chef apune, Care gânduri să mă țină, Și să nu își poarte-o vină? Iar visarea, cui și-o vrea, Ca o hibă mi-e în stea, Cu efecte-amăgitoare Şi răsuciri zăpăcitoare. În lipsa ta, ce am a spune, Când nici trăirile nu-s bune, Cine-ar ști că am să mor, De întristarea ăstui dor? Și viitorul, stă-mi văzut, Parcă vechi, parcă știut, Cu neroade suferinţe, Tot banale trebuinţe. În lipsa ta, ce am a spune, Când tot răul dă să-mi sune, Ce să nu-și fi luat sfârșirea, Din care le-a adus iubirea?