Prin ochii lui închişi se plimbă depărtări Vecia l-a ucis în nopţi însângerate, Azi vocea lui s-a stins în negre adâncări Deşi a alergat printre iubiri curate. Iar chipul lui sculptat în piatră funerară Înfruntă tăinicia prin timpul absolut, Divina-i aură pe toţi ne împresoară Cu palmele tăcerii din cântu-i dispărut. Dureri, furtuni şi ploi se scurg în lume lent Curg lacrimi din cântări ce au rămas în corduri, Clepsidra a tăcut, în timpul insolent Şi nu-i mai cerne-n vânt clipa ce sta pe gânduri. Mă plimb prin rătăciri şi-n vocea lui cobor Chiar dacă nimbul său pe zare mă sărută, Aş vrea să mă ridic şi-n nopţi de folk să zbor Dar nu mă pot urni, pustia mă înfruntă. 04.05.2018
sâmbătă, 31 mai 2025