ÎN METRU ANTIC Am vrut să-ţi scriu în metru antic versuri, Cetăţi în care gânduri stau ascunse Cum stă Pământul printre universuri De lumea noastră încă nepătrunse. Şi înşirând troheii pe hârtie, Voind să-ţi spun că te iubesc nespus, Am înţeles că tu eşti mai presus Decât cea mai frumoasă poezie. Nu vrei să crezi dar nu găsesc cuvinte Care să-ţi spună tot ce port în gând. Eşti visul meu neprihănit şi sfânt Şi mâna mea nu poate să te-alinte. Pentru că tu eşti cea mai delicată Şi cea mai albă floare de cais. Eşti drumul spre râvnitul paradis Iar clipa mea de tine e legată. Deci am să-ţi scriu şi alte-alexandrine Chiar dacă râzi şi nu le iei în seamă. Iubirii mele nu-i mai este teamă Şi se îndreaptă tainică spre tine.