Tulburător tablou creat în miez de noapte... Mi-e frică și mi-e dor de-a buzelor dulci șoapte. De ce ne năvălesc imagini de pucioasă, De ce prin pâclă vezi o nemiloasă coasă? Aș vrea să simt iar valuri de roșu în obraji, Aș vrea să văd cum iarăși, ai bucuriei paji Se-nvârt în jurul nostru cu miere și nectar Să ne îmbie-ntr-una cu-al fericirii har. E dureroasă moartea și urlă în secunde Și nu putem de ea cumva a ne ascunde Dar încercăm cu cerul a o îndupleca Să ne mai lase clipe ca să putem urca Spre stele care ard în dragoste de viață, Ca să ne dea lumină transpusă în povață!