În mugurul gândului

În mugurul gândului
Mi-am încuiat toate visele...
Irepetabil de mute,
Ireparabil de triste,
Ca pe niște bucăți de oglindă
Prin care încă se preling
Amintiri distorsionate
Și absurd de întinse...
În mugurul gândului
S-au încins și literele
Alea
Cu care s-a aruncat în 
Toate părtile,
S-au rănit oameni,
S-au închis inimi
Odinioară aprinse...
Și-n același gând răsună
O șoaptă indescifrabilă,
Străină,
Și nestrămutat de umilă...
O adiere în care îmi
Iau avânt mai mult
Ca oricând,
Ca un orb care a
Început sa vadă-n sinea
Lui lumină...
În mugurul meu de gând-
Poemul îmi ține-acum
De cald mai 
Mult decât oricând...