IN PARCUL NOSTRU In parcul nostru sunt batrani castanii Prin frunza lor doar cerul zdrentuit Imi aminteste cum ne-am mai iubit Dar nu regret chiar de trecut-au anii Drumul ales cand noi ne-am intalnit . Am mers cu greu dar fara sa ne plangem Si pas cu pas Golgota am urcat Purtand pe umeri marele pacat De-a ne iubi si a refuza sa frangem Cu voia noastra visul fermecat In care anii nu contau cat clipa Ce-o daruiam cu sete de mai mult. Inca mai stau pe tarm si mai ascult Cum bate briza si cum bate aripa De pescarus din vremuri de demult. In parcul nostru sunt batrani castanii Noi nu mai stam pe banca impreuna! Ta-ai dus incet pe drumul tau spre luna Eu am ramas , demult trecut-au anii Dar te iubesc frumoasa mea miruna! Cum te-am iubit in fiecare vara In fiecare floare ce-am cules, Inca te caut printre nori ades Si-ncerc ca dragostea sa numai doara Dar te-am iubit si nu am de ales!