În ploaie de toamnă,cu nori plumburii Cărându-și cu greu ghiozdănele Trec zgribuliți de la școală copii Și-abătuți se feresc sub umbrele Peste orașe-și revarsă năduful și norii Un vuiet de ploaie mi-atinge timpanele Apa înghite,pe străzi trecătorii Și doru-și coboară,peste mine obloanele Privesc de pe geam,urgia de-afară Privesc cum șiroaie,ascund pașii tăi E vreme de toamnă și-n geam plouă iară Și dor îmi mai este,de-ale inimii tale bătăi Plouă de zor,încolo și-ncoace Se mânie cerul,și stropii își scutură Ploaia de toamnă,peste-a lumii cojoace Cojoace ce-n vânt,ca steaguri se flutură E toamnă afară,și plouă și-n mine Mă lași stigher,să zac în singurătate Umbrelă de dragoste de mi-ai ține Mi-ar fi adăpost peste noapte