În poala ta

- La sânul tău i-atâta poezie
Că s-ar opri și soarele să guste
Un strop sau doi, dar poate, cine știe,
Ar deveni amiezile înguste

Și nopțile cu poale suflecate,
S-ar rătăci cometele prin spațiu,
Dar n-ai putea să le alini pe toate
Că te-ar sorbi, iubito, cu nesațiu.

În poala ta-i fierbinte și răcoare,
Chiar marea ar seca doar să-ți atingă
Piciorul lung și trupul fin de floare
Cu valuri calde,-ncet să se prelingă.

- În raiul meu se scriu poveşti eterne
Cu pene din aripile albastre
Ce Dumnezeu sub paşii tăi le-așterne...
Dac-ai să uiţi de visurile noastre

Întoarce-te pe plaja unde gândul
Stă încrustat cu stele în nisipul
Atât de alb. Desculţă parcurgându-l
Am reuşit să-nving stereotipul

Acestei lumi. În poala mea, iubite,
Mai culcă-ţi tâmpla-n nopţile amare,
Să dormi visând că timpul ne înghite
Şi ne aşează clipa la picioare.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif