În raiul tăcerilor mele

- A mia oară tac cu îndârjire
Am declarat cuvintelor război,
Nici tu nu ştii cât îmi lipseşti, iubire,
Tot cerul stă ostatic între noi.

În raiul meu sunt ramurile grele
De fructe interzise date-n pârg,
Arhanghelii-mpletesc covor de stele
Sperând că paşii tăi, cândva, cu sârg

Îl vor străbate-ncet în căutarea
Minunii tale. Nu aşa-mi spuneai?
Capitulezi sau vei urma chemarea?
Când o s-ajungi să ştii că eşti în rai.

Tăcerea ta cuvintele-mi dezbracă
De orice sens, c-un calm maiestuos
Aştept în eden fructul să se coacă
Şi ceru-ntreg o să-l străbat pe jos.

Îţi voi trimite-un înger c-o scrisoare,
Misionar al raiului, iar tu
Să-mbraci albastrul cerului şi-o floare
Striveşte-o între sâni! Nu-mi spune, nu!

Gustând din ei voi desluşi dulceaţa
Minunii ce-o visam de-atâta timp
Şi-ţi jur că ne va prinde dimineaţa
Ostatici între Eden şi Olimp.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș