În satul meu salcâmii cresc pe oase de martiri, iar rădăcinile înfipte-n os domnesc aduc în floare, primăvara, regeștile simțiri. Salcâmule, rege al meu, lordule drept, ia-mi sufletul și sângele din piept și-nvie cu osu-ți regal șirul de voievozi fără egal. Din flori și frunze, din alb și verde pune șaua pe calul născut a se pierde în vânt și prin luncă...și spulberatul pământ să-ți fie martorul vieții până-n mormânt. Vino, domn al luminii, și cu spada ucide vânătorul, ucide și prada și pune-mi pe frunte un ghimpe și-atât salcâmul să mi-l treci într-o cruce la gât... apoi, să fac legământul cu osul tău bun, de a fi, pentru sat, voievodul- salcâm și când, după moarte, carnea mi s-o topii satul să-și înfigă în oasele mele rădăcinile vii.
sâmbătă, 31 mai 2025