În serile de asfinţit De ziuă străvezie Vecia mi s-a pogorât Sau eu - în veșnicie! Pe treptele-n culori de-amurg În mine cer se lasă Ori că eu sufletu-mi parcurg Spre bolta luminoasă. O uniune s-a produs În stingerile blânde - Măcar că ziua a apus În piept c-un dor s-aprinde. Înţelegându-mă că sânt Uimit de întâmplate Seara-nfloreşte pe pământ Simţiri de nestemate. Cătam în juru-mi însetat Frumosul în dorinţă În inimă când am aflat Cuvinte de Credinţă. Care îmi spun ceea ce ştiu În spirit şi în cuget, Însă nu pot să le descriu Din timpul care curge. Le-mbrăţişez cu mult mai mult În cânt de rugăciune Şi le-nţeleg, şi le ascult, Şi nu cred în minune. Pe unduirea de pe cer Zboară ca vise ele... Ca un răspuns dintr-un mister Sus fremătară stele. Încerc naiv să le citesc Cu gândul şi privirea Că-n mugurul meu omenesc Zâmbi Dumnezeirea. Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025