Pe cărare, lângă codru, Numai pasul meu s-aude… Ploaia picură din frunze Şi din ramurile ude. Norii-ntunecaţi îmbracă Cerul nopţii fără stele, – Luminoşi mi-arată calea Numai ochii dragii mele! Du-mă, dorule, cu tine, Toată jalea să mi-o-ngropi – Pân’ la casa tăinuită, Casa albă dintre plopi. Dulce clipă a-ntâlnirii, Mintea-ntreagă mi-o răpeşti!… …Dar nu-i nime-n prispă-afară, Nici lumină la fereşti!
sâmbătă, 19 aprilie 2025