poetei Liliana Trif Îmi amintesc plângea prima ninsoare Din anul îmbrăcat în cifre cu noroc Și norii prevesteau o sărbătoare Cu haine argintii și litere de foc. Am așteptat să-ți prind în palme fulgul, Să-i descifrez pe înserat misterul Și am aprins în noaptea rece rugul Ce-a transformat în poezie gerul. Au curs de-atunci vreo patru ierni, țin minte Că-n fiecare an tot mai bogată A fost zăpada și-a căzut cuminte, De ziua ta, mereu mai colorată. La fel și tu te-ai înălțat spre stele, Ai îmbrăcat povestea în lumină, În prag de sărbătoare printre ele Caut poeta, muzica divină Ce poate să transforme-n primăvară Un anotimp capricios de iarnă Ca fulgii reci cu palma dulce-amară Pe câmpul de magnolii să se-aștearnă. Azi iar ninsoarea-mi bate la fereastră Și-mi spune c-au venit din paradis Doi serafimi în catifea albastră Pe care zeii greci i-ar fi trimis Să ducă vestea bună-n galaxie C-au înflorit salcâmii sub zăpadă De ziua ta, frumoasă poezie, Mă-nclin și eu în versuri de baladă Și las pe-o coală albă, printre rânduri Urarea mea, mereu zâmbind fortuna Să-ți fie călăuză-n vers, în gânduri, Că-n univers ca tine nu-i niciuna! La mulți ani, Liliana!
sâmbătă, 31 mai 2025