În vremea de-ncercare...

M-ai întărit în vremea de-ncercare
Şi mi-ai vorbit cu glas duios şi blând...
Din ochi, când îmi curgeau lacrimi, amare,
Cu sufletu-ntristat pân-la mormânt,

Priveam doar cerul.. poate doar o rază
Gândeam că va veni.. şi mângâiat
Să fiu.. dar cerul, norii şi-i brăzdează
Peste pământul inimii-ncercat!

Doream mereu ca să am biruinţa
Să sufăr..o.. eu nu vroiam deloc
Ţinându-mă pe braţ, mi-ai spus "fiinţa
Se curăţeşte doar prin al Meu foc!

Şi orice încercare care vine
E dată numai spre folosul tău...
Încrede-te şi azi, deplin în Mine,
Căci nu te las atunci când este greu...

Nu te va arde focul încercării
Şi nici un fir de păr nu-ţi va fi ars...
Priveşte doar mereu în largul zării:
Cine-ţi păzeşte oare, al tău pas?

Nici apa în furtuna cea adâncă
Talazurile de le-ar ridica...
O, nu te teme! Eşti aici, pe Stâncă
Te ţin de mână.. Nu te clătina!

Eu te-am născut la Golgota-n durere...
Ca să ai viaţa şi să porţi un nume...
Şi te păzesc de rău şi de cădere!
Că nu-s cuvinte ca să îţi pot spune,

Cum te-am purtat pe Braţ de rugăciune..
Tu vino azi! Adu-Mi închinăciune!"

Daniela Baniţă