în ziua aceea soarele îmi va fi roșu

cântecul lebedei
mă va legăna rotund
ca o împlinire

cine-mi ești 
să mă dai afară din mine
și de ce m-ai renaște
din pântecul tău?

pe străzi obosite de pași 
mirosul iubirii tale 
plutește flegamtic
în fiecare colţ de cartier

e ora nouă sute
de când mor fără oprire

te bâjbâi surd 
prin toate paturile 
aruncate la tomberon 
într-un un joc pervers 
cu ași pe mânecă 
și  glonț pe țeava 
saxofonistului de jazz 

mă tem să respir
să te expir din mine

să trăiesc ?
nici nu încape vorbă

strigă-mă 
cheamă-mă 
minte-mă

oprește această nebunie 
planetară

reiubește-mă