Supt un mal legata plută, Se mai mişc-abia. Duios Geme apa-n veci zbătută Ca prin vis, sub iaz la moară. Luna tot mai jos scoboară Tot mai jos, mai jos. A, apus! Şi dintr-o dată Nu mai vezi nici deal, nici drum, Totu-n zarea-ntunecată Şi-a pierdut şi loc şi nume, Nu cred c-a mai fost pe lume Noapte ca acum. Parcă-i mort de veacuri satul Şi trudit de-atâta clint Doarme-adânc întunecatul Codru-n văi, iar la răstoace Plopii-au început să-şi joace Frunzele de-argint. Dar din aripi bat cocoşii, Răscolind văzduhul mut. Albe-ntâi şi tot mai roşii Zorile şi-ntind lucoarea – Din zăvoi, privighetoarea Iarăşi a-nceput!
sâmbătă, 19 aprilie 2025