- Ar fi de spus mai multe despre mine, Iar despre noi... atâtea au rămas Sub umbra de mister ce contravine Cu lumea însăşi. Din acest impas Cum vom ieşi? Hai, spune-mi despre tine Ce nu s-a spus şi ce-ai adăuga? Descinzi cumva din genele latine, În AND-ul tău e urma mea? Că prea te simt din mine făcând parte, Prea sunt a ta şi-mi place să constat Că te cunosc de dincolo de moarte În felul meu de-a fi, (in)adecvat. - Nu știu de când împart cu tine prana, Cum genele ni s-au încrucișat, Dar cu licoarea ta mă-mbăt și cana O umplu uneori (in)adecvat. Cu setea de-nceput găsesc mistere, Pe care încă nu le-am cercetat, Te simt pulsând prin ramuri de artere Și te doresc ades (in)adecvat. Mă locuiești genetic, rezidentă În AND-ul meu, ca un citat, Mi-ai tatuat pe suflet o amprentă De te visez, mereu, (in)adecvat. Liliana Trif & Ioan Grigoraș