Încă iarnă

Sunt mugurii aceștia, de gheață și de floare,
Și-un dor aduce iarnă și-o lasă-n fiecare.

Și ninge peste viață, și zările sunt sure,
Și corbii zboară negri, și cad peste pădure.

Speranța primăverii e încă prea departe,
Zăpezile pun doliu și prevestesc a moarte.

Din nuci cad putrezite și crengile, și seva,
Și-o lacrimă îl cheamă pe zeul Kamadeva.

Și pare că tristețea e un comun simptom
A bolii ce desparte de om, oricare om.