Încă mai sunt!

A mai rămas o brumă de cultură
În ţara asta plină de frumos!
Doar că sunt unii încărcaţi de zgură
Ce vor să o arunce cât mai jos.

Nu le-au ajuns pădurile tăiate
Din munţii ce-au rămas acum pustii!
Acei cu minţile ,,prealuminate”
Nu-şi mai coboară ochii spre câmpii!

În drumul lor croit pe nedreptate
Şi-au făurit cu timpul legea lor.
De ce să te mai zbaţi pentru o carte
Când fără ajungi slugă mai uşor?!

Când unii au averi nemăsurate
Făcute doar din vârfuri de condei,
Stai şi te-ntrebi mâncând răbdări uscate:
De ce nu poţi s-ajungi şi tu ca ei?!

Iar dacă vrei să-ţi mai îneci năduful
Ce-ai adunat în ani de neuitat,
Se găsesc alţii să-ţi mai dea cu ciuful
Strigând în cor că eşti necultivat.

Şi când te laşi captiv de vreo lectură
Ce-i pusă la-ndemână pentru toţi,
Te pricopseşti cu-n vraf de incultură
Scrisă de mâini şcolite printre hoţi.

Dar  mai sunt poate oameni de cultură
Ce vor sădi iar viaţă în pustiu!
Vor şti s-adune bob lângă strânsură
Pe-acest pământ încă bogat şi viu.