- E făurar precum un dans pe sârmă, Iarna curtează câte-un strop de soare, Dar îl ascunde-n palmă, tot la cârmă Vrea să rămână, încă o ninsoare Bate la ușă cu mănușa groasă, Ne-amenință cu viscol, parcă-n glumă, Că primăvara-i suplă, dar sfioasă, Nu-ncalcă des a iernilor cutumă. Ce să mă fac până-nfloresc magnolii Pe strada mea și în livada ninsă? Aștept la geam să își trimită solii O primăvară din povești desprinsă. - E-o zi primăvăratică, iubirea Dansează pe alei în rochie scurtă În jurul ei stârnind nemulţumirea Acestei ierni ce-şi decoreaz-o iurtă Cu blănuri de omăt... Pervazul vremii E încă nins, dar razele de soare Cad instinctiv, parcă-i oferă premii Lui Mărţişor. Ce plină de culoare Va fi-n curând povestea primăverii, Mai e un pas, iubite, numai unul, Şi-acolo-n raiul tău, sub floare merii Vor ține-ascuns şi dorul meu, nebunul. Ioan Grigoraș & Liliana Trif