Încă o stea acolo sus

Încă o stea acolo sus...      

Azi, peste nori, acolo sus,                
S-a mai înălțat o stea,                
Când e soarele în apus...              
Îmi zâmbește muza mea.           

Ziua, soarele-mi oprește             
Tristețea din suspine,                
Seara, printre nori zărește       
O boare, ce revine.                   

Văd o lună plină-n zare,           
Muza mea ascunsă-n nori,         
Stelele din Caru Mare,               
Nu mă satur până-n zori.          

Nu este stea căzătoare,              
Nu sunt șanse să revină,                
Sunt doar mici speranțe, rare,   
Și o dâră de lumină.                   

Aș fi prins-o strâns în brațe,      
N-aș lăsa-o să mai plece,            
Clipa-i scurtă, noaptea bate,       
Simt-n suflet fior rece.                 

N-are gânduri să-mi aline,          
N-are chip de om, lumesc,          
Dar privește jos la mine               
Fiindcă știe c-o iubesc.                 

Autor, Gabriel Stănciulescu