Încă un pas

Atât de puține lucruri mă pricep să fac
Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici măcar nuci
Ca arborii cu umbră amară
Și foșnet ușor,
Un singur lucru știu să fac
Cu o pricepere extraordinară:
Știu să mor.

Nu mă laud,
Știu să mor cum puțini oameni știu -
Mă învelesc întâi în tăcere,
Apoi în pustiu
Și pornesc astfel încet, un pas,
Încă un pas, și încă un pas,
Până nu se mai vede din mine
Decât un glas
Așezat somptuos
În al cărții sicriu.

Nu mă laud,
Credeți-mă, știu să mor
Și știu, mai ales, să înviu,
Dar asta e, bineînțeles,
Mult mai ușor.