Mă simt strivită astăzi de secolul-Atom, Și-aș vrea să strig întruna că nu-s robot, ci Om Mai cânt, visez la stele Și plâng atunci când pot De teama de-a ajunge să fiu cândva Robot. Priviți! Am sentimente, iubiri și gelozii, Am amintiri păstrate de când eram copii. Am și greșeli-cu carul, Păcate?-nu mai spun, Iubesc lumina, ploaia Și-o casă la un drum, Și o icoană sfântă, la care să mă-nchin Când bate câte-un clopot Cu bronzul său divin. Și de vei vrea hotarul Să îl pășești- nu poți, Eu aș muri cu tine În lumea de roboți!
sâmbătă, 31 mai 2025