Atomii mei au iubit atomii tăi Încă de la început Când eram praf de stele Amestecaţi cu luna. Am dansat împreună milenii Fără timp şi spaţiu Căci noi eram infinitul În propriul nostru univers. Ceva ne-a despărţit apoi Şi înfierbântaţi de dorinţă Ne-am aruncat în trupurile străine Ale unor necunoscuţi goi Ne-am căutat alte milenii Prin soare, amestecaţi cu apa mării Până ne-am găsit departe de lună Uitându-ne la stele. Atomii mei mereu au iubit atomii tăi, În decenii de timp scurtate sub apăsarea unui sărut, În anotimpuri decedate şi apusuri uitate, În gratii de piepturi străine, În inimi haine… Dar atomii mei au iubit atomii tăi Încă de la început Şi continuă Până vom iar praf de stele Pe lângă lună pierduţi.
sâmbătă, 31 mai 2025