Nu voi lansa metafore în stoluri ca să-mi prezinte tot ce astăzi simt Și nu voi pune-n versuri alte roluri decât acel pe care îl consimt. Sunt un actor în lumea asta mare, iar rolul meu de text îi cenzurat Mi-ar fi plăcut să fiu un oarecare cu textul vieții-n toate lecturat. Aș fi aflat a sa intensitate și dacă joc un rol de figurant, dacă în el va fi doar cantitate sau calității îi voi fi garant. Ca să învăț ce-nseamnă azi necazul, mai ieri în fericire m-am scăldat când bucuria și-a lipit obrazul de fața unui prunc nevinovat. Atunci am zis că viața e ușoară și ca să zbor lipsit de băjenit, E suficient să imi gasesc o scară ce îmi va da acces la Infinit. Sunt prea legat de lumea ca o scenă Cu toți jucăm un rol necunoscut, Dar aș fi vrut să-mi mistui o dilemă iar textul să nu-l știu doar la trecut. Când m-am suit pe scena fără scară m-am agățat de-un suflu tineresc și aripi mi-au crescut la subsuară să pot zbura spre tot ce năzăresc. Dar m-am lovit de-o tainică tăcere ce lumea o avea în propriul rol și-am înțeles că zborul e-o plăcere ce nu mi-e dată mie monopol. Că nu voi ști un viitor anume și ce costum îmi este hărăzit, Că nimeni nu-i în stare să prezume cum piesa se termină la Sfârșit.
sâmbătă, 31 mai 2025