Cocorii, iubite, aşteptă la porţi să-mi descifreze calea, aceea parte în care mă absorb să renasc în cuvinte. Ce goană nebună mă sfâşie din urmă să-mi adulmec paşii? Doar tu… sălbatică înflorire sprijini căderea între teluric şi candelă. în spaţiul rămas, creşte adâncul, dulcele amar din cupa cu vin negru prins între iluzii. Corbii, iubite, veghează flămânzi setea turbată ce-mi macină drumul. Cu mine port cortegii funerare pentru toate închipuirile care am fost, înrădăcinez ţărână în ţărână cu fiecare pas şi nu mă opresc, închise sunt porţile de nu mă găsesc!
sâmbătă, 31 mai 2025