Peste aripile îngerilor negri Am presărat cuvinte albe Din lacrimi Şi rouă de aur. Un drum lung, pierzându-se În asfinţit... Pierzându-te! Inimi goale, triste! Încotro pornesc oamenii? Sunt singuri, prea singuri aşa mulţi împreună... Clipesc şi adorm în realitate. Zâmbete cioplite cu dălţi de oţel! Fierbe sângele-n potirul anilor ce trec! Lacrimi iar cad şi încerc Să schimb lumea, S-o atârn d-un cui într-o oglindă spartă... Ce spaţiu gol între suflete! Chipuri, toate la fel. La fel de diferite... Un fulg cald, uscat, Îmi îngheaţă lacrima. O să stau lângă tine Şi o să mai aştept...
sâmbătă, 31 mai 2025