ningea convulsiv uitasem să îmbătrânesc cu încă o zi la fiecare răsuflare curgeau din mine ore minute secunde copii îmbujorați băteau din palme se aplecau să le culeagă nu faceți asta strigam nervos în copilăria voastră nu e loc pentru atâta timp pierdut îmi amintesc și o cafenea goală mese lăcuite rotunde negre un chelner nemișcat lacrimi țintuite la colțurile pleoapelor ca o sentință definitivă a unei ierni nesfârșite ningea convulsiv în globul de sticlă eu pășeam către tine pe minutarul unui ceas încremenit Cristian Lisandru - volumul "Poeme de la capătul lumii" (2015)
sâmbătă, 31 mai 2025