Încruntat e timpul când, cu bună știință, îl confrunți în față și în consecință, Că ți-a luat puținul clipelor mărunte și ți-a dat în schimb doar riduri reci pe frunte. Încruntată-i soarta când o cerți cu ciudă, că ți-a dat în viață doar amar și trudă, Că ți-a pus desaga ce-apăsa nemernic, când tu vrut-ai sincer să fii mai puternic. Încruntată-i lumea când nu joci cum cântă și-o găsești păgână, nu dreaptă , nu sfântă, Învelită-n ură, goală de iubire, multa-i ignoranță te-a lovit cu știre. Încruntată-i noaptea, când dorești să plece plictisit de gândul frământat și rece, Însetat de ziua ce-o dorești cu dorul unui soare veșnic să-ți alunge norul.
sâmbătă, 31 mai 2025